Istoria instituției

Scurt istoric

La 10 noiembrie 1982, în baza Hotărârii Sovietului de Miniștri al RSSM din 25.11.1982, în orașul Bălți a început să activeze o nouă instituție de învățământ – ȘCOALA MEDIE MOLDO – RUSĂ NR.11.
Conform proiectului, clădirea școlii cu suprafața totală de 4999 m²era prevăzută pentru 40 de clase cu un efectiv de 1176 de elevi. Pentru o instruire orientată spre descoperirea noilor meserii, sunt formate 3 ateliere de studio: prelucrarea metalelor, prelucrarea lemnului, munca de servire. Biblioteca cu o suprafață de 72 m² cu un fond de 54259 cărți, dispune de 20 de locuri de lectură.
Instituția și-a început activitatea cu 542 elevi, care au fost repartizați în 19 clase, dintre care 5 clase cu limba de instruire română (limba moldovenească, numită atunci) și 14 clase limba de instruire rusă. Toți acești copii, dornici de a pătrunde cu desăvârșire în lumea cunoștințelor, erau conduși de 31 profesori.
În anul de studii 1982-1983, au fost angajați și au activat cu sarja didactică de bază 32 de cadre didactice, care au lansat o amprentă marcantă în viață, istoria școlii, dar cea mai adâncă urmă în viață zecilor promoții de absolvenți.
Trebuie de menționat că instituția nouă creată, chiar de la început avea și un patron de susținere și un partener educațional-Fabrica de Beton Armat, DU-35 (SU), care contribuia și la organizarea unor activități extracurriculare.
În perioada 1984-1988, instituția se face cunoscută prin locurile premiante la concursurilor sportive și culturale orășenești și unionale: „Zarnița” (locul I); Concursul militar patriotic orășenesc „Orleonoc” (locul II); Concurs orășenesc dedicat aniversării a 40 de ani celui de-al doilea Război Mondial (locul III) iar în 1986 participă la concursul sportiv unional „Zarnița” în orașul Frunze (Orașul Frunză din raionul Ocnița a fost construit în perioada sovietică, localitatea a fost gândită în jurul unei fabrici de zahăr).
Semnificativ a devenit anul 1998, când școala moldo-rusă Nr.11 este reorganizată în școală medie de cultură generală Nr.11, elevii din clasele cu studiere în limba rusă au fost trecuți în școala medie rusă Nr.5 și Nr.6.
Din acest an elevii școlii încep studiile în limba română. Se formează un colectiv nou de învățători tineri, ingenioși și dornici de-a implementa noi strategii didactice, conduși de Gherman Claudia, Învățătoare Emerită a Republicii Moldova, un povățuitor pentru cei 17 învățători și 2 educatori ai claselor primare.
Tot în acest an Ursu S. face primii pași în programul „WALDORF”, care realizează comunicarea între învățător, copil și părinte.
Momentul forte al anului 1994 devine seminarul directorilor adjuncți di oraș condus de Claudia Gherman „LUCRUL CREATIV ÎN CADRUL ORELOR DE STUDIU”.
Începând cu anul 1995 în incinta școlii primare debutează cercul de dansuri populare „Speranța”, condus de V. Botnaru și M. Caraivan, apogeul activității acestui colectiv de mici dansatori a fost invitația la festivalul „MĂRȚIȘOR 95”.
În anul 1996 învățătoarele claselor primare A. Știrbu și C. Șaragu fac primii pași în implementarea Programului Educațional „PAS CU PAS” – program centrat pe copii prin aplicarea de către învățătoarele date a metodologiei bazate pe cele mai bune practici educaționale: Jean Piaget, Lev Vîgoțchii, E. Erikson etc.
Exemplul profesorilor debutanți, în perioada anilor 1988-2002 a fost urmată și de alți colegi. În anul 2008 în cadrul programului activau 9 învățători, celelalte cadre didactice realizează cerințe curriculare a învățământului formativ-dezvoltativ, din 2009-2010 acest program a fost închis.
Remarcabil, rămâine în istoria școlii anul 2001, când instituția se învrednicește de premiul de excelență, de autenticitate, premiul la Festivalul de arte Bălți- Vrancea-Focșani-România.

Începând cu 1 septembrie 1999, școala Nr. 11 funcționează exclusiv cu predare în limba de stat. Din 2004 școala medie de cultură generală Nr.11 este reorganizată în Liceul Teoretic, în conformitate cu Ordinul Ministerului Educației al Republicii Nr.398 din 07.07.2004 cu privire la reorganizarea școlii medii de cultură generală în liceu, iar instituția începe a purta numele poetului George Coșbuc, care devine grefierul liric, patronul spiritual al instituției.

Resurse umane – factor decisiv al activității instituției:

Resursa umană a instituției este adesea denumită „cel mai valoros activ” deși nu apare în evidențele contabile constituite calea succesului școlii și depinde de fiecare actor educațional-elev, profesor, părinte.
Depinde în mare măsură de managerul instituției, care corect poate motiva, menține și dezvolta această componentă, pe parcursul celor patru decenii școala moldo-rusă Nr.11 Liceul Teoretic „George Coșbuc” a avut în frunte 6 directori: